Ioan este exemplu perfect că-n România există muzicieni de excepție. Sigur, muzica bună nu este cea comercială, întâlnită la tot pasul, cât cea care-și începe povestea direct din suflet, fără presiunea unei rețete financiare. El este Silent Strike!

Sunt șanse destul de mari să nu fi auzit de el. Din păcate! Nu este un obișnuit al radiourilor comerciale, iar aparițiile de la televizor sunt sporadice și alese cu atenție. Pe de altă parte, la festivalurile de calitate din România, în lumea producătorilor muzicali sau în cea a presei de specialitate, el, Ioan Titu, este un exemplu despre ceea ce înseamnă calitatea desăvârșită în domeniul muzical.

În 2007, anul de glorie al orașului Sibiu, aflat în postura de Capitală Culturală Europeană, un clip bine „scris” și regizat de Bogdan Albu rula des la televizor și intra pe sub piele datorită melodiei speciale care-i devenise coloană sonoră. Era vorba despre piesa „Words Kill People”, compusă și produsă integral de către Silent Strike.

Pe 5 aprilie 2019, în cadrul Galei Premiilor Grimme (decernate în Germania pentru producții de televiziune), românul Silent Strike obținea marele premiu pentru coloana sonoră a mini-serialului Hackerville, o coproducție română-germană regizată de către Anca Miruna Lăzărescu și Igor Cobileanski.

Sunt doar două repere frumoase ale unei cariere care a început – oarecum – în joacă. Ioan este născut în Bacău, în 1982. Pasionat de lumea fascinantă a informaticii, a început studiile liceale la o unitate de specialitatea din urbea lui Bacovia. Clasa a IX-a, Balul Bobocilor, momentul unui declic ce avea să-i marcheze viața tânărului. Pe scena Casei de Cultură din oraș se desfășura un tip care propunea o muzică pe care nu prea o puteai asculta pe oriunde. Cu doi dansatori și cu un PC (cu monitor CRT, desigur) pe scenă și cu o cutie ciudată ce s-a dovedit a fi un sintetizator primitiv, de producție rusească – vă sună cumva a Prodigy această rețetă? – Virtualex își încânta colegii de liceu, dar pe unul în mod special.

Ioan, pasionat de muzică, fost chitarist într-o trupă metal și MC într-o grupare hip-hop, privea fascinat la ce se întâmpla pe scenă. Cu timiditatea care îl caracterizează și astăzi, avea să-și abordeze colegul mai mare (clasa a XII-a) a doua zi și să găsească o deschidere la care nu spera inițial.

A aflat atunci că sintetizatorul era doar de efect pe scenă și că toată compoziția era opera unui program pentru PC. Mai mult, o dischetă (pentru cei care nu au prins vremurile, amintesc amuzat că acestea aveau, de cele mai multe ori, o capacitate de stocare de 1,44 Mb. Adică mai puțin decât ar ocupa o poză efectuată cu un smartphone în zilel noastre) a ajuns în proprietarea lui Ionuț și așa avea să înceapă, cu adevărat, cariera sa muzicală.

Programul rula în MS-DOS și avea o bază de date de sunete impresionantă pentru momentul 1998. De altfel, de la două sunete folosite de Ionuț pentru una dintre primele sale piesa i s-a tras și numele de scenă. Combinând sample-urile „Silent” și „Strike” printre altele, a reușit nu doar să producă o melodie dar să genereze și o identitate personală.

Totul a continuat la nivel de pasiune pe perioada liceului dar și a primilor ani de facultate, la Iași, unde a studiat chiar informatica. La invitația unor prieteni a participat la un festival de muzică underground, unde a avut prima apariție pe scenă, la Ateneu, cu vreo 100 de spectatori în față. La ceva timp distanță, un demo cu muzica lui Ionut, pardon Silent Strike, ajungea pe mâini bune, iar artistul urma să primească șansa celui de-al doilea concert.

Și cât de experimentat să fii la abia a doua ieșire în fața publicului, oare? Cu siguranță nu într-atât cât să deschizi concertul celebrei trupe Faithless, la Arenele Romane din București, unde și fără să se fi strâns încă tot publicul, tot au fost mii de oameni de față la prestația Silent Strike. Tânărul nu a dezamăgit, ba din contra! Cei care gustau genul electro aveau să priceapă că au de atunci și un român pe care să îl asculte cu plăcere.

Cu PC-ul în brațe și multe speranțe

Una dintre piesele lui Silent Strike a fost selectată pentru a apărea pe compilația Sabotaj, în 2003. Este vorba despre „Silent” care urma să stea alături de artiști cunoscuți precum Vița de Vie, Paraziții, La Familia sau Șuie Paparude. La un an distanță apărea Bucharest Chills & Trills, unde Silent Strike era invitat cu alte două melodii.

Pentru că apariția sa pe albumul respectiv a fost un succes, Mihai Mitran, producătorul „La Strada Music” l-a invitat pe Ioan la București pentru a înregistra un album. Deși exista deja un EP produs și lansat doar online, Silent Strike se afla în fața debutului discografic. A plecat din Iași când era la doar câteva luni distanță de absolvirea facultății. Deși părinților nu le-a picat deloc bine decizia tânărului student, acesta și-a împachetat visurile, câteva haine și PC-ul și s-a mutat (teoretic doar temporar) în București.

De la câteva săptămâni pe care ar fi trebuit să le petreacă în capitală, totul s-a prelungit la un an de zile, timp în care a locuit într-o sală de repetiții, într-un subsol, unde nu existau nici măcar geamuri. Pare poveste, dar este exact genul acela de scenariu cu „plecatul de jos”. După luni bune de muncă, în 2005 se lansa albumul denumit simplu Silent Strike.

Fizic, este unul dintre cele mai impresionante albume muzicale lansate vreodată la noi. Doar 1.000 de CD-uri au fost produse în primă fază, fiecare având coperta cartonată tăiată cu LASER și vopsită manual cu spray cu vopsea, iar carcasa CD-ului avea în interior o bară de plumb presată manual de Ioan și de câțiva prieteni. Era un album cu greutate, la propriu. Iar după ce-l ascultai îți dăseai seama că și la figurat.

Din acel moment aripile lui Silent Strike s-au deschis. Au urmat colaborări cu nume importante din cultura underground din România dar și din străinătate, festivauri și concerte prin toată Europa. Astăzi există 7 EP-uri și 7 albume care poartă semnătura Silent Strike (Silent Strike, 2005; 3AM – feat. Lucian Ban & Alex Harding, 2008; Alb, 2009; Instrumentals, 2011; Singularity, 2012; Deliric X Silent Strike, 2016 și It’s not safe to turn off your computer, 2017).

A produs coloana sonoră pentru două piese de teatru – Refugiul (regia: Horia Suru) și Minunata Lume Nouă (regia: Catinca Drăgănescu) dar și pentru scurtmetraje ori lungmetraje (Trip, The Gift, Caihong City), asta pe lângă muzica serialului Hackerville, despre care am amintit deja. A cântat în deschiderea mai multor artiști de renume, dar își amintește cu plăcere de Amon Tobin, căruia îi era și fan. Visează ca la un momant dat să lucreze alături de Hans Zimmer, celebrul muzician care compune coloane sonore pentru producții de renume de la Hollywood.

După un concert susținut la Muzeul Tăranului Român, în toiul satisfacției de după show a primit un mesaj. Adrian Enescu, unul dintre pionierii muzicii electronice în România, pe care Silent Strike îl aprecia în mod deosebit dar nu avusese ocazia să-l cunoască, îl felicita. Au legat o amiciție și a rezultat chiar și o piesă, denumită Haiku. Din păcate, o a doua colaborare nu a mai fost posibilă din pricina plecării destul de premature a lui Enescu, în 2016.

În urmă cu câțiva ani, după un concert la care asistase într-un club din Londra, Silent Strike a rămas să se joace cu niște sintetizatoare analog puse la dispoziție de către unul dintre organizatorii evenimentului. Atunci l-a cunoscut pe Richard David James, alias Aphex Twin, unul dintre cele mai importante nume ale istoriei muzicii electro. A fost momentul care l-a determinat pe Silent să se orienteze și către scule/instrumente de sinteză modulare.

Aaa, încă un detaliu: piesa „It’s not safe to turn off your computer”, o colaborare cu artista Em, a fost difuzată chiar de către celebrul Iggy Pop în emisiunea sa de la BBC Radio 6, în 2017, același an în care a fost inclusă între piesele stagiunii de către Time Out London, iar clipul a fost nominalizat la Berlin Music Video Awards.

În momentul de față a conceput și construit împreună cu Ioan Bârlădeanu un cub special, folosind mai multe module de sintetizatoare. Este „jucăria” care-i ocupă cel mai mult timp și alături de care poate susține cap-coadă un concert. În timpul destul de lung pe care îl petrece în studioul de producție este însoțit mai mereu de pisica sa, căreia îi place să lenevească și să toarcă atunci când este ținută în brațe. Poate că-i este și muză, dar cert este că acolo unde își pune Silent Strike amprenta iese bine. Și dincolo de premii sau recunoaștere internațională, sunt sufletele noastre, ale celor care ni le lăsăm hrănite cu muzica sa.