Am vizitat o fabrică de plăcuțe de frână la Caransebeș. De fapt, am fost musafir în familia care produce anual în România 20 de milioane de plăcuțe de frână. Toate au ca destinație mașini pe care le conducem zi de zi.
Ce vrei să te faci când vei fi mare? Musafir. Cred că era cel mai amuzant răspuns pe care îl puteai da atunci când erai de-o șchioapă și nu știai ce-i aia o „meserie”. Acum, la maturitate, observ că de foarte multe ori sunt în poziția „musafirului”. Vizitez des fabrici în care se produc automobile, cutii de viteză, componente electronice, anvelope și, recent, plăcuțe de frână. Era iulie când am călcat în calitate de musafir pragul familiei Frână.
O familie mare, cu vreo 500 de membri, pe care am botezat-o așa pentru a înțelege mai ușor vocația fiecărui membru. Familia Frână a luat ființă în România în anul 2008, atunci când o companie japoneză denumită Nisshinbo înființat într-un colț uitat de Românie neprivatizată o fabrică de plăcuțe de frână: TMD Friction Caransebeș. De atunci și până în prezent, familia a rămas neschimbată în proporție de 98%. Dovadă panoul de vreo 6 metri pătrați, plin cu poze de la pescuit, de la schi sau din tabere pentru copii.
Cum se naște o plăcuță de frână?
Familia Frână începe programul când se crapă de ziuă și termină trei ture mai târziu. Cei 320 de angajați din uzina TMD Friction zoresc pentru a da gata 90.000 de plăcuțe de frână în fiecare zi. Dintre acestea, 80.000 sunt presate la rece și doar vreo 10.000 presate la cald. Așa-i că pentru voi nu e nici o diferență? Vă spun doar că cele aproape 10.000 sunt plăcuțe răsfățate, pentru mașini răsfățate, care necesită o putere de frânare aparte. Nu pot să dezvălui către ce mașini merg acestea, dar e lesne de înțeles că producătorii germani premium sunt extrem de stricți.
Un inginer român a venit cu ideea de a aplica un cod QR unic pe fiecare pachet de plăcuțe. Astfel, clientul știe că a cumpărat un set original.
Toate cele 90.000 de plăcuțe ajung și la cuptor, unde stau între două și 24 de ore. Da, familia Frână urmează o rețetă strictă pentru plăcuțele „gătite” în uzina de la Caransebeș. Au la dispoziție vreo 60 de ingrediente, pe care le amestecă după niște rețete doar de ei știute, compuse de mințile luminate ale oamenilor din departamentul de cercetare și dezvoltare. Fiecare plăcuță are o anumită compoziție.
Vor fi ingrediente în plus sau în minus, în cantități diferite, în funcție de motorul mașinii, de putere, de masa totală sau de cutia de viteze. Toate detaliile acestea sunt luate în calcul atunci când se creează o plăcuță de frână capabilă să oprească mașina în siguranță. Și cineva probabil visează toate detaliile acestea, având în vedere că la uzina din Caransebeș se produc 2.000 de tipuri de plăcuțe de frână. Adică pentru 2.000 de mașini diferite.
La Caransebeș se produc și plăcuțele Textar ePad, care nu generează praf și, astfel, nu murdăresc jantele.
După ce au fost amestecate ingredientele și după ce au fost scoase de la cuptor, plăcuțele primesc șanțuri diferite, realizate cu ajutorul celor mai scumpe inele pe care le-am văzut vreodată. Inelele au vreo câteva kilograme, multe diamante și nu pot fi purtate pe deget. Fiecare costă peste 6.000 de euro. Deh, familia Frână are nevoie de instrumente scumpe în procesul de producție. Câteva doamne dibace pun la culcare plăcuțele finalizate în cutii galbene pe care scrie Textar, brandul care merge mai apoi la furnizori de care am auzit toți: Bosch, TRW sau ATE. Aș vrea să vă povestesc despre o posibilă aventură mai veche între Textar și italienii de la Brembo, dar n-am voie. Unele secrete chiar rămân în familie.
Mulți kilometri de testare
Fabrica TMD Friction de la Caransebeș, familia despre care tot vă povestesc aici, produce la noi în țară aproximativ 20 de milioane de plăcuțe de frână în fiecare an. Dintre acestea, o parte importantă sunt pentru piața aftermarket. Cealaltă parte este reprezentată de piese de origine, care ajung pe mașinile proaspăt scoase de pe liniile de asamblare.
Familia Frână include, pe lângă cei 320 de oameni care „gătesc” plăcuțele de frână, și oameni care alcătuiesc rețetele și „le gustă”. Înainte de a intra în producție, o plăcuță de frână este testată 1.000 de ore pe un stand special și alți 300.000 de kilometri pe șosea. Sunt 41 de mașini de test, care parcurg anual vreo 3 milioane de kilometri. Adică de aproape 8 ori distanța de la Pământ la Lună.
Printre mașinile celebre care au purtat plăcuțe Textar se numără Dodge Viper SRT 8, Aston Martin DB9, Porsche 911 GT3, Mercedes-McLaren SLR, BMW M5, BMW i8 și Bugatti Veyron.
Cum au ajuns la performanțele astea? Păi au și început devreme. Adică pe la 1908, când încălțau cu frâne celebrul Ford Model T. Știu, pare uluitor, dar Textar este o companie mai veche decât multe mărci de automobile. De-a lungul existenței sale a echipat nume sonore din industria auto și multe dintre mașinile pe care le-am avut ca postere. Ferrari și Porsche sunt doar vârful aisbergului. Ca să nu mai vorbesc despre Bugatti Veyron. Da, mașina aia care sărea de 400 de km/h. Imaginați-vă că plăcuțele Textar aveau misiunea de a te opri la astfel de viteze.
Pentru noi, pământenii, cei care nu ajungem pe la 400 de km/h, Textar produce plăcuțe pe care le acționăm zi de zi, în timp ce ne oprim la un semafor. N-ar fi exclus ca data viitoare, când schimbați plăcuțele, să nimeriți unele construite chiar la Caransebeș, de către familia Frână. Indiferent de proveniența lor, în primii 200 de kilometri de la montarea pe mașină nu forțați frâna. Fără frânări de urgență de genul „hai să vedem dacă țin plăcuțele”. Frânați normal și lăsați plăcuța să îmbrățișeze natural discul. Dacă nici familia Frână nu dă sfaturi bune…
Text publicat în revista 4x4Wheels numărul 27.