Acasă 4x4Wheels People & Lifestyle: Vlad Eftenie. Un mare curios…

People & Lifestyle: Vlad Eftenie. Un mare curios…

de Radu Gurămultă
0 comentarii

Cu Vlad mi-am intersectat pașii acum câțiva ani și de atunci am rămas fascinat de finețea micilor detalii din fotografiile sale, acelea care, la final, fac marile diferențe. Despre un arhitect curios, profesor și admirator de frumos – Vlad Eftenie.

O zi pe străzile din București curge în cu totul alt ritm în compania sa. Multă informație, oferită cu meticulozitate, mult frumos rezultat din detalii care, la prima vedere, pot părea banale, mici secvențe de viață care fac diferența, așezate magistral în cuvinte și imagini. Vlad este profesor, însă mai înainte de orice este un om pasionat și pasional, deopotrivă.

Își amintește că încă de foarte mic a fost pasionat de trenuri, iar plimbările pe calea ferată erau o mare plăcere pentru puștiul de 3-4 anișori. Abia mai târziu a realizat că trenul înseamnă, în primul rând, călătorie, explorare, adică fix ceea ce este absolut necesar pentru un spirit liber. Așa cum a devenit. O altă amintire dragă din copilărie este prima undiță primită în dar de la mama sa, pe care o păstrează cu plăcere și acum. Vlăduț avea multe curiozități și a avut norocul să fie susținut în a le dezvolta.

S-a născut într-o casă de arhitecți, printre schițe și planșe. E simplu de înțeles de ce machetele proiectelor părinților săi l-au atras, iar în timp a început să lucreze cot la cot cu ei pentru a le construi. A deprins migala și importanța detaliilor. Faptul că luând exemplul tatălui și dezvoltând pasiunea pentru trenuri a condus, natural, la construcția unor machete proprii, adevărate diorame, avea să dea direcția drumului de mai târziu.

E pasionat de jazz și de trupa Pink Floyd, cântă la chitară bas. Nu are niciun fel de studiu muzical, dar perseverența l‐a ajutat să interpreteze – „după ureche” – compoziții complexe.

Facultatea de arhitectură era pasul firesc, a studiat și peste hotare ca rezultat al unor burse de merit; așa s-a îndrăgostit de Paris, orașul pe care și astăzi îl găsește a fi cel mai fascinant din lume, din propria-i perspectivă. A profesat ca arhitect, însă doar până în punctul în care nu s-a mai regăsit în munca de birou. În paralel a urmat o carieră de cadru universitar în cadrul facultății pe care a absolvit-o, iar astăzi este unul dintre profesorii apreciați pentru aripile pe care le „construiește” pentru elevii săi.

„A fotografia face parte din viața mea”

Un moment cheie al omului Vlad Eftenie de astăzi a fost apariția în viața sa a unui aparat foto digital, un Olympus cu senzor de doar 3 MP, de care își amintește cu mare plăcere acum. Fotografiase pe film, însă dispozitivul descoperit atunci avea să-i deschidă noile orizonturi. A fost mereu o fire timidă, dar atunci când deschidea camera avea impresia că poate face orice, fără a fi vizibil, de îndată ce ea prelua misiunea de a spune o poveste. Așa a ajuns ca astăzi să fie unul dintre cei mai apreciați făuritori de fotografie urbană, participă la concursuri de prestigiu și susține cursuri de fotografie. A reușit să îmbine această pasiune cu arhitectura și a introdus în programa de studiu de la facultate un curs pe această temă. Se plimbă aproape zilnic prin București, fiind un călător-descoperitor al micilor secrete ale urbei, pe care le împărtășește cu ceilalți prin intermediul cadrelor sale (în special pe rețelele „social media”).

În mod ciudat, după ce a trecut prin aparate foto foarte performante, astăzi se rezumă în principal la telefonul mobil și la un aparat compact pe care îl poate transporta cu ușurință. Crede că a ajuns în punctul în care viziunea sa este mai importantă decât tehnica foto utilizată. Fotografia trebuie să fie făcută cu emoție. Neapărat! La asta se adaugă un alt element esențial: lumina. Dacă știi să o interpretezi, poate transforma un moment banal și un loc șters într-o imagine care taie răsuflarea.

Se descrie drept „un mare curios”. De la dorința de a cunoaște cât mai multe s‐a ramificat plăcerea frumosului, în diferite forme.

Ca declanșări, a avut zile în care a tras doar câte două-trei cadre, doar pentru a nu lăsa timpul să treacă fără rost, însă a avut și unele când, vizitând Japonia, a transformat momentele în peste 2.000 de cadre. Într-un interviu simpatic povestește cum i-au luat câțiva ani de zile pentru a se hotără care sunt cele trei ipostaze pe care ar vrea să le printeze pentru a le așeza pe peretele studioului personal, dar și cum, în ani, fotografii care în momentul execuției păreau deloc atractive au devenit, odată cu maturizarea simțului său artistic, printre preferate.

Mi-a fost foarte complicat să aleg doar câteva fotografii sugestive dintr-o, deja, selecție făcută de Vlad. Fiecare în parte are o poveste, de multe ori rezultată chiar din simplitatea momentului. Pe lângă orele pe care le predă la facultate, pe lângă celelalte cursuri foto complementare, Vlad joacă tenis regulat, fiind îndrăgostit de acest sport. Conduce doar de nevoie, nefiind un pasionat. Curios, la rându-mi, l-am întrebat despre un automobil care-l intrigă la nivel de imagine. A spus că are o admirație deosebită pentru reinterpretarea pe care a reușit-o Fiat pentru legendarul model 500. O prezență ce s-ar dovedi gingașă în locul din București pe care Vlad îl îndrăgește cel mai mult, zona din jurul Ateneului Român.

Text publicat în revista 4x4Wheels numărul 29. 

Foto: arhiva personală Vlad Eftenie.

Citește și

Lasă un comentariu