Scump, mare, impozant, frumos, dorit, capabil, puternic, statutar. E relativ ușor să-l descrii pe Range Rover, cu siguranță nu cel mai bun automobil 4×4 din lume însă, la fel de sigur, printre cele mai dorite și la care se tânjește, efectiv!
Mi se pare incredibil cât de complexă și cât de ofertantă poate fi, încă mai poate fi, rețeta propusă de Land Rover sub titulatura Range Rover. În ultimii mulți ani ne-am obișnuit cu o suită de modele „Range”, însă unul singur este „acela!”.
Range-ul mare, „Vogue”, The Range, „Autobiography” (chiar dacă cei mai interesați de universul auto știu că discutăm doar despre un nivel de echipare), lumea-l cunoaște sub mai multe titulaturi. Esențialul este că îl cunoaște. Și asta prin mai toate colțurile globului. Iar dacă l-ai căuta bine-bine, n-aș băga mâna-n foc că nu l-ai găsi și prin vreun garaj de șef de stat chiar și în Coreea de Nord; ca să fiu sarcastic nițel.
Modelul ăsta este, pur și simplu, altceva! A fost încă din 1969, de la începuturile sale. E drept, în momentul acela era mult mai „altceva” decât reușește acum să fie, din simplul motiv că acum sunt mulți, foarte mulți, care au vrut să fie ca el. Da’ exact ca el!
Apariția a ceea ce am putea numi „dinastia Range”, pe bună dreptate, s-a produs într-un moment în care automobilele concepute pentru teren accidentat erau rarități. Infuzia de lux spre acea nișă cred că a părut de-a dreptul aberantă pentru mulți, în epocă. Derulând puțin, mă rog, zeci de ani, luxul (la diferite niveluri) a ajuns să fie una dintre constantele universului SUV. Chiar și producătorii care n-au nici în clin și nici în mânecă a face cu lumea premium, tot emit pretenții de lux. În acest tablou, din ce în ce mai complicat, se mai poate evidenția un Range Rover?
Clasa poate fi eternă
Da! Acesta este răspunsul. Căci, clasa, prestanța, stilul, pot fi manageriate de așa natură pentru a deveni eterne. Cel puțin asta este senzația mea și cel puțin în cazul automobilelor britanice. Despre care nu poți emite, neapărat, teze despre nivelul de perfecțiune tehnologică atins, însă le poți acorda oricând premii pentru bun gust și noblețe. Ei, așa a fost și Land Rover Range Rover încă de la apariție, iar acum, la cinci generații distanță, are cea mai dificilă misiune. Căci piața a evoluat, cumpărătorii s-au diversificat ca proveniență socială, însă au și crescut mult nivelul pretențiilor emise. Uneori pe bună dreptate, alteori ca efect de turmă, s-o spunem pe aia dreaptă.
Îmi place enorm că nu vrea să mintă frumos. În sensul că încă îți oferă un V8 veritabil, în ton cu statura modelului, de 4,4 litri cilindree.
Când m-am văzut față în față cu actuala generație Range Rover am zâmbit incontrolabil. Până la a-i sta alături te poți gândi la alți rivali, numai că atunci când te apropii n-ai cum să nu-i cazi în mreje. Limbajul de design adoptat mi se pare sublim. Pur și simplu! Unghiuri minimaliste dar impozante, aer suficient de high-tech și totuși, la măcar același nivel, tușele care onorează peste ani design-ul originalului. Și chiar dacă, probabil, nu poate fi pe gustul tuturor, cred că despre această generație Range Rover s-ar putea ține un curs în facultățile de arhitectură. Căci pare o „instituție” în sine.
Personal, m-am îndrăgostit de un unghi din care să-l admiri – trei sferturi spate; adică, de pe una dintre diagonale, din spate. Blocurile optice perfect de simpliste îi dau un aer care l-ar așeza fără probleme la o masă Rolls-Royce – Bentley.
Bilete la separeul scump
Interiorul este la nivel de avion particular din clasa de lux. Materiale de foarte bună calitate, aranjate și cuplate cu grijă, migălos, pentru a te face pe tine, utilizatorul să te simți împlinit. Scaunele sunt foarte confortabile, iar epoca digitalizării nu avea cum să ocolească modelul, dar asta nu este neapărat bine pe linie, ca să spun așa. Renunțarea la comenzi dedicate și implementarea lor într-unele digitale a complicat lucrurile pe alocuri. Dar, hei, într-un Range se poate ierta, căci vine din țara unde încă mai găsești baterii ciudate la chiuvete, dar tot te bucuri de fiecare dată când ajungi acolo și ai ocazia să intri invers în sensurile giratorii, nu?
Mi-a plăcut cât de eficient te cufunzi în scaunele față, mai degrabă fotolii. Mi-a plăcut și mai mult cum poți face același lucru chiar mai confortabil în spate, unde bancheta clasică lasă loc unor scaune inspirate tot din aviație (e opțional și chiar se cheamă „Executive Class”). Oriunde pui mâna simți că s-au recrutat pe sprânceană oamenii care aleg materialele pentru interioarele RR, Range, nu Rolls, vorba aia.
Este masiv, ca vehicul. Este și mai masiv să-l posezi. Iar asta ți-o poate recunoaște franc orice persoană care-și vânează partenerii după nivelul de feromoni financiari emanați.
Mi-a plăcut și că poți comanda ecrane pentru locurile din spate (2.831 euro) și că le poți asezona cu niște căști audio dedicate. Nu știu ce ți-ar mai putea lipsi la drum lung, efectiv, poate doar o plită pe care să-ți gătească un chef în cel mai japonez stil cu putință, la vedere. Fiindcă există și măsuță pliabilă la versiunile cu ampatament mărit (LWB), precum aceasta.
Rămânând aici, atmosfera de pe al doilea rând de scaune chiar îți lasă impresia că acest Range a fost proiecta și – un mare ȘI – pentru ocupanții din spate. Adică, mașină pentru cei care au șofer. Aici aș puncta cu un exemplu aparent banal, însă de efect. Opțiunea sistemului audio hi-fi Meridian „Signature” n-ar trebui să mire deloc, dar faptul că în față ai incinte acustice care par construite din plastic, iar în spate ai ornamente nobile pentru ele, care le fac cinste, e tot un semn că mai bine stai în spate, măcar din când în când. Mai cu seamă pentru nivelul de confort oferit, iar aici vom reveni cu detalii.
Poate c-ar trebui să amintesc și despre detalii practice, precum portbagajul și mărinimia lui. Poate… e mare, suficient de mare (725 litri), dar să nu uităm că pentru cardurile alimentate generos nu e nevoie de mai mult spațiu decât oferă un portofel banal. Cam ăsta-i spiritul Range Rover.
Măi, și-mi place că modelul este dotat cu praguri. Și nu pentru trimiterea la originile off road, să le zicem, ci pentru că unii vor avea nevoie de ele, efectiv, pentru a se coborî/urca la bord. Sunt de efect și se mai și retrag, de-ți las impresia că te învârți zi de zi într-un univers hiper-tehnologizat. Numai că și pentru asta trebuie să te mai ușurezi de 4.150 euro. La fel fac și mânerele portierelor, tot de maxim efect, pe care e mai frumos să le admiri „pliate”; că-s mult mai sexi și lasă laturile laterale să debordeze de sex appeal.
Trebuie să-l înțelegi corect!
Acum, am discutat despre atâtea aspecte la nivel static, dar automobilul este conceput pentru a se mișca, pentru a rula, iar misiunea lui Range Rover este de a o face cu maxim de stil, oricând! Iar stilul său este imaculat la viteze urbane, unde poate lăsa impresia de locuință de lux mobilă. Culmea, chiar dacă are 5.255 mm lungime și 2.047 mm lățime, mi se pare că prezența sa printre clădiri masive, atent desenate, este cât se poate de naturală. Asta că tot pomeneam de arhitectură mai devreme.
În cazul de fată, motorul V8 nu este o declarație de putere brută, deși ar avea cu ce (530 CP, 750 Nm), ci una mult mai evidentă de prestanță. Și de rafinament în funcționare la turații joase. Și pare că cel mai bine a înțeles asta chiar transmisia, căreia, dacă-i ceri să livreze resursele rapid pare că-i zbârlești puțin părul și te pedepsește cu o mică întârziere în care tu-ți poți reaminti rapid la volanul cărui tip de automobil te afli. Apropos de asta, mi-au plăcut maxim clapetele pentru schimbarea manuală a treptelor, masive, fabricate din metal. Adevărat, nu metal din plastic, vorba aia… Faină senzația tactilă!
Știu că este cât se poate de superficial să alegi un automobil de peste 150.000 euro doar pentru design, însă aș putea înțelege pe oricine face asta în cazul lui Range Rover, recunosc!
Mărimea contează, numai că din punct de vedere dinamic, a jongla cu peste 5 m lungime și cu 2.626 kg la gol nu e fără bătăi de cap. Manevrabilitatea a fost sporită prin implementarea unui sistem de direcție integral, care micșorează considerabil raza de bracare și facilitează manevrele din scurt, de tipul parcărilor la limită. Aș fi zis că îmbunătățește și ținuta de drum, însă dinamismul pur are o vamă în cazul acestui vehicul. În sensul că, deși se descurcă onorabil pe viraje, fiind susținut la greu de sisteme precum cel de bare stabilizatoare active, totuși ruliul, cel puțin în prima parte a cursei amortizoarelor, este evident. Și asta voit, căci înainte de toate, pasagerii trebuie să aibă parte de călătorii foarte-foarte confortabile.
Abia apoi se discută, cumva la și altele, despre plăcerea pură pe care i-o permite șoferului. Așadar, nu te va chinui pe drumurile sinuase, nici nu te va face să te aprinzi inutil, mai ales după ce experiemntezi primele frânări mai serioase și simți, efectiv, cum vine peste tine și cum fizica îți transmite vorbe dulci. Cu bagaje și pasageri poți sări pragul de 3 tone, ai uitat?…
Dacă mergi pe rețete împământenite local, LR oferă și motorizare diesel pentru Range Rover, de 3 litri. Și nu că nu ar fi arhi-suficient, mai ales la nivel de moment motor, însă parcă așa s-ar estompa artificiile care-l fac pe acest băiat să fie atât de simpatic. Artificiile alea de V8, suficient de vocale cât să le asculți și după un concert la operă, însă în niciun caz ostentative. Și-o să închei descrierea atletică spunând că, totuși, linia dreaptă e sfântă pentru Range și mult mai plăcută pentru pasageri, chiar și pentru șofer. Culmea!
Despre legăturile cu lumea off road, păi nu cred că există cineva care nu s-ar aștepta ca Range-ul să fie tixit de sisteme și moduri de funcționare cuplabile după terminarea covorului asfaltic. Numai că, deși e foarte capabil și te poate bucura excelent și acolo, nu-l văd ieșit, nici măcar la praf, altfel decât atunci când încă nu s-a asfaltat până la o locuință mai izolată sau la o cabană retrasă. Pentru alte sarcini are frați buni, în costume mult mai potrivite pentru aventuri dificile.
Și vine și momentul ăla în care trebuie să pomenim de preț… Nu că trebuie, dar nici nu poți ignora faptul că exemplarul testat mângâia discret bariera de 180.000 euro. Altădată, preț de Bentley, vorba unui prieten. Astăzi, însă, e un preț de achiziție ce se dovedește corect, raportat la ofertele din piață.
Se preconizează și o versiune complet electrificată, în vreo doi ani. La drept vorbind, nefiind un atlet dinamic ci mai degrabă un domn impecabil mereu, cred că i se va potrivi „mănușă”.
Face banu’, vorba filosofilor? Păi, dacă te gândești că te face să te simți ca într-un Bentley, mai puțin la nivel de logo, da, face! Iar asta va conta decisiv pentru mulți dintre cei care trebuie doar să introducă PIN-ul pentru a finaliza tranzacția (sau, mă rog, să parafeze lejer contractul de finanțare). Pentru cei ca mine, care doar privesc de pe margine cu trei firfirei în portofel, pare cât se poate de ostentativ, financiar. Dar, na, piața se pliază după posibilitățile maximale.
N-aș vrea să-l denigrez în vreun fel, dar din perspectiva șoferului poți lua alte variante în calcul și să fii mai împăcat. Din cea a pasagerului, e mai complicat să dezertezi, iar din cea a omului atent maxim la imagine, e și mai și! Range Rover nu e perfect, că v-ați prins deja, dar contribuie perfect la o anumită caracterizare care ți se poate face fără să deschizi gura sau să prezinți cartea de vizită. Și nu multe automobile pot face asta veritabil!
Date tehnice Range Rover LWB 4.4
4.395 cmc, benzină, 530 CP, 4×4, automată 8
11,5 l/100 km, 261 g CO2/km
0-100 km/h în 4,7 s, 250 km/h
De la 146.084 euro, TVA inclus
