Acasă Auto Fără superstiții – Renault 17 TS

Fără superstiții – Renault 17 TS

0 comentarii

În urma unui ghinion care a lăsat un Ford Thunderbird fără o portieră, un Renault 17 TS a primit șansa de a străluci din nou.

Ne-am obișnuit ca în paginile acestui catalog să împărtășim cu voi povești trecute prin toate momentele subiectului. Povești care își ating deznodământul. Unul strălucitor ca un polish pe o caroserie proaspăt vopsită. Țiplă!

De data aceasta, firul epic al eroului din aceste pagini nu este complet depănat, așa cum probabil vei observa din imagini. Pe alocuri i se vede praful specific unui „barn”, fiind ascuns vreme bună de ochii lumii. Însă, schema cromatică albastru-alb de Gordini și sponsorul istoric Elf sunt o confirmare că povestea se desfășoară în direcția bună. O să reînvie ca o alergătoare la curse de regularitate, un titlu onorific pentru orice clasică.

RENAULT 17? UN RENAULT 12 CU EXTRA ȘARM

Renault 17 s-a născut din dorința francezilor de a oferi publicului un coupe dezirabil. După succesul înregistrat cu 12, patronul spiritual al mărcii noastre naționale, Renault s-a folosit de platforma berlinei pentru a crea, câțiva ani mai târziu, în 1971, coupe-urile 15 și 17. Renault 15 purta sub capotă motorul de 1,3 litri al lui Renault 12 sau cel de 1,6 litri de pe Renault 16, în timp ce 17 a fost oferit doar cu motorul mai mare. Există și diferențe estetice ușor de depistat între cele două. 15 avea faruri dreptunghiulare, în timp ce 17 primise faruri rotunde, duble. Diferențe mai clare apar în partea din spate, unde 17 are montantul C foarte generos și grilat.

La debut, vedeta despre care vorbim aici, adică Renault 17 TS, purta sub capotă un patru-în-linie cu carburație, împrumutat de la 16 TS, bun pentru 98 de cai-putere și 133 de Newtoni-metru. Motorul a crescut de la 1.565 cmc la 1.606 cmc în 1974, an în care modelul a fost rebotezat 17 Gordini. Decizia a fost luată în contextul ieșirii din producție a lui 12 Gordini; francezii au vrut să ofere continuitate numelui și, evident, să profite de imaginea acestuia. În 1976, 17 Gordini devine un Gordini adevărat: trenul de rulare a suferit îmbunătățiri pentru un plus de dinamică. În iterația sa de top, motorul de 1.647 cmc preluat de la 16 TX trimitea către puntea față 110 cai-putere printr-o transmisie manuală cu cinci rapoarte.

Însă, forma de top a lui 17 a fost atinsă în 1974, cu versiunea WRC de Grupa 5.

Animați de titlul mondial WRC, obținut în ’73 de Alpine 110, francezii au luat un 17 TS și au lucrat asiduu la el. Motorul de 1.795 cmc, cu două carburatoare dublu-corp Weber, dezvolta 185 de cai-putere, iar masa mașinii fusese redusă cu un sfert, la 820 de kilograme, după cura de slăbire impusă de Alpine. Exemplarul pe care l-am găsit în România poartă tema grafică a acestui alergător, care a câștigat raliul stradal Press-on-Regardless din 1974.

GHINIONUL CA OPORTUNITATE

Renault 17 TS a intrat în viața lui George Mihalcea în 2017, în urma a ceea ce am putea numi ghinion. Clasica lui în acel moment — un Ford Thunderbird din ’64 — suferise o schingiuire de portieră în cel mai stupid mod posibil. Ca să hiperbolizăm, a dat un tren peste ea. Mai exact, mașina era parcată în curtea unui service pentru o schimbare de semering. Parcată prost, pe o cale ferată internă. E lesne care a fost deznodământul. Ghinion.

George a plecat în Olanda să caute o ușă neatinsă de trenuri și s-a întors cu acest Renault 17 TS, găsit într-un hambar, plin de praf și mort de plictiseală.

După trei ani și o infuzie generoasă de fonduri, coupe-ul francez a pășit pentru prima dată pe circuit, la Academia Titi Aur, într-o primăvăratică zi de februarie.

Fusese adus pe platformă, că încă nu trecuse prin procesul legal de căpătare a numerelor de înmatriculare. Plus că ar fi bine să se învețe cât mai repede cu asfaltul competițional, pentru că acesta va fi rolul pe care îl va juca: de concurent în cursele de regularitate cu mașini clasice (CNVIC).

Universul auto în acest moment abundă de mașini care știu să-ți ofere experiențe satisfăcătoare, însă cu greu pot acestea echivala satisfacția de a vedea, de a simți, de a auzi o clasică reînviată. Și eu am trăit aceste senzații doar bucurându-mă de rezultatul unui proces de recondiționare; nu cred că aș putea simula foarte precis ce simte un om implicat în poveste cap-coadă.

Plimbarea în crescendo a făcut ca Renault-ul să nu mai vrea să pornească odată ce i-a fost oprit motorul. Se încinsese un pic prea tare, pentru că îi lipsea ventilatorul: nu ajunsese în timp util pentru a fi montat înainte de această ieșire. Încă mai este un pic de muncă la el, însă George este familiar cu aceste situații.

PREA TÂRZIU? NICIODATĂ!

George a fost atins de microbul clasicelor destul de târziu, după 40 de ani, când a cumpărat un Mercedes-Benz 190 „Ponton” din ’54, „o păguboasă inițiere în lumea clasicelor”, în experiența sa. După 10 ani de anevoioasă recondiționare (proces în care au fost implicate piese de la alte patru exemplare), l-a vândut în stadiul de proiect. „Nu, nu a fost criza vârstei mijlocii; la criza vârstei mijlocii am cumpărat un Mustang”, spune el râzând, întâmpinând inevitabila întrebare.

Următoarea clasică intrată în garajul său — și cea care l-a făcut să se îndrăgostească de V8-urile americane — a fost un Chevy Apache din ’59. Aici, flacăra s-a consumat repede, odată cu abandonul-record din primul raliu de regularitate la care a participat: V8-ul a dat semne clare de narcolepsie și a încetat să mai funcționeze după doar 400 de metri de la start. George și Apache s-au despărțit pe loc. Apoi au urmat Ford Thunderbird și Ford Mustang (din prima generație), pe care încă le deține. Renault 17 TS este, astfel, o schimbare de ritm: trecerea de la o americană mare, cu V8 generos, la o europeană mai mică, mai ușoară și mai zglobie.

Nu se vede ca un colecționar, nu are intenție să strângă cât mai multe clasice în garaj, însă judecând evoluția hobby-urilor sale îți dai seama că, odată implicat, George se dedică în totalitate. O confirmare bună este colecția de 600 de automodele și peste 130 de aeromodele pe care o strânge din ’83.

Text publicat în catalogul RacingWheels numărul 4.

Citește și

Lasă un comentariu