Acasă 4x4Wheels Venim din urmă – Theodora Golf Club

Venim din urmă – Theodora Golf Club

0 comentarii

Fără o tradiție consistentă în România, golful este un sport care‑și câștigă din ce în ce mai mulți practicanți în zilele noastre. Am încercat să deprindem bazele unei activități cu aer nobil, preț de o zi, pentru a vă povesti și dumneavoastră.

Sigur, am început prin a vă spune că golful este un sport. În egală măsură, este o activitate de recreere care pune socializarea dintre practicanți pe primul loc. De cele mai multe ori, aceste direcții se împletesc și chiar se confundă. Practic, golful nu are niciun farmec dacă nu se joacă în companie potrivită, cel puțin așa am perceput situația.

În ultimii ani s-au construit și în România mai multe terenuri de golf, odată cu deschiderea către acest sport care, undeva de înțeles, nu era tocmai o activitate bine văzută înainte de 1989. Creșterea în popularitate a făcut ca investițiile în complexurile de golf să fie considerabile, un foarte bun exemplu fiind locul vizitat de noi cu ocazia proiectului „Cars & Roads 2021”; este vorba despre Theodora Golf Club, înființat în anul 2016 și întins pe o suprafață de peste 56 de hectare în vecinătatea localității Teleac, foarte aproape de Alba Iulia.

Contra unei taxe de membru de 5.000 de lei, anual, jucătorii profesioniști pot avea oricând acces pe teren la Theodora Golf Club.

Aici am pus „club-ul” în mână pentru a vă povesti și dumneavoastră. Căci, da, din start trebuie spus, golful nu se joacă utilizând crose – așa cum îți vine la îndemână să te exprimi – ci un „club”; de fapt, un întreg set, pe care îl porți cu tine fie într-o geantă specială, fie într-un soi de cărucior echipat. E bine de menționat că o partidă de golf veritabilă vine la pachet și cu o distanță considerabilă parcursă.

Prima lecție

Pentru noi, practicanți de conjunctură, prima lecție de golf oferită de către unii dintre cei mai buni sportivi profesioniști din România, frații Andrei și Dragoș Bădiță, instructori la Thodora Golf Club, a început cu ceea ce părea o glumă: „trebuie să facem o încălzire serioasă pentru că veți descoperi că veți face febră musculară în zone ale corpului despre care nici nu bănuiați că adăpostesc mușchi.”

Aveam să constatăm a doua zi, toți, că da… golful este foarte solicitant pentru fizic, mai cu seamă dacă mișcările se efectuează încordat și fără o lejeritate absolut necesară. După ce te asiguri că ți-ai pus în gardă articulațiile și ligamentele, e musai să faci cunoștință cu setul de club-uri. Există multe tipuri de club, pentru diferite lovituri. În cadrul unui joc oficial, un jucător poate avea în sac doar 14 club-uri. De la cele pentru distanțe lungi, prin intermediul cărora poți trimite mingea și la aproape 300 de metri pe teren, până la „club putter”, unealta care asigură finețea ultimei lovituri.

Mai bine de o oră am lovit mingi din „drive range-ul” bine amenajat de la Theodora. Câteva sute de fiecare împătimit în parte, iar doar așa am ajuns să executăm la un nivel decent. Cel mai important de înțeles este că nu forța loviturii face diferență ci tehnica de execuție. Din acel punct trebuie să lucrezi la direcție și precizie. Conform spuselor lui Andrei, este nevoie de aproximativ 6 luni, cu cel puțin un antrenament serios pe săptămână, pentru a ajunge să lovești controlat și cât de cât precis.

De obicei, jocul de golf clasic se desfășoară pe un teren cu 18 găuri. De ce? Legenda spune că o sticlă de bourbon ar avea aproape 19 shot-uri. 18 ar fi fost transpuse în joc, pe teren, iar ultimul trebuie consumat, ad litteram, după fiecare partidă. De aceea se spune că socializarea de după este cel puțin la fel de importantă precum partida în sine.

Jocul

Fiecărei găuri îi este atribuit un număr fix de lovituri (calculat de cei care au gândit terenul). Se spune că nu există terenuri de golf identice în lume, fiecare având particularitățile lui, acest lucru contribuind la a nu interveni rutina pentru jucători. Dacă introduci mingea în gaură în exact numărul de lovituri desemnate, se cheamă că ai făcut un „par”. Loviturile în plus se contorizează, ca și cele mai puține; la final se face o sumă și jucătorul cu cele mai puține puncte câștigă. Un turneu bun se poate câștiga cu 4-5 puncte, de exemplu.

Visul unui jucător bun de golf este „hole in one” adică acea lovitură care intrduce mingea în gaură din prima, de pe locul de plecare în joc. Acestea sunt destul de rare, iar la turneele de golf de elită se premiază cu sume consistente, uneori chiar cu automobile pentru fiecare „hole in one” în parte. De cele mai multe ori, o partidă de golf înseamnă un traseu de 3 sau 4 parcurgeri a celor 18 găuri de pe teren.

Un club poate costa câteva sute de lei, dar există și unele care se comercializează cu multe mii de euro. Jucătorii profesioniști de înalt nivel au club-uri personalizate tehnic.

În România, deși sportul este practicat foarte mult la nivel de amatori, există statut de jucător profesionist în golf. Aceștia se legitimează și pot participa la concursuri internaționale. Diferența în premii este colosală. Dacă la noi se discută despre turnee cu premii de ordinul miilor de euro, maxim, în alte țări, în special în SUA, turneele de calibru au premii de milioane de euro pentru câștigători. Nu degeaba cel mai bine plătit sportiv al planetei a fost, ani la rândul, un jucător de golf. Însă până la a se ajunge la acel nivel de precizie și finețe a jocului este nevoie de zeci de ani, cu partide jucate zilnic.

Am lăsat la final detaliul preferat de pe terenul de golf. Găurile, marcate cu un steguleț, pentru a putea fi reperate de la sute de metri, de unde se efectuează lovitura inițială, sunt înconjurate de o zonă numită „green”. Aceasta este tapițată cu unul dintre cele mai fine tipuri de gazon pe care le-am văzut vreodată, pe care orice călcătură lasă o mică urmă. Totul pentru ca precizia loviturii finale să nu fie influențată în vreun fel. Gazonul de la Theodora Golf Club necesită o îngrijire foarte minuțioasă, este irigat zilnic, iar iarna este curățat tot timpul de zăpadă. Ca un detaliu, pentru că este foarte sensibil, apa folosită la irigare este potabilă, nefiind folosite alte surse care ar putea dăuna calității.

Text publicat în revista 4x4Wheels numărul 31.

Citește și

Lasă un comentariu