A transportat membri ai familiei regale britanice, a impresionat supuși, muritori de rând și mulți gură-cască. Astăzi se odihnește în cea mai frumoasă colecție de Rolls-Royce Phantom din lume, în România. Nu puteam să nu-i propunem o întâlnire, nu?
Pe cât de imensă este, pe cât de mult spațiu ocupă pe drum, pe atât de silențioasă. Ce contrast! Asta m-a frapat în momentul în care Phantom-ul IV (Coachwork by Hooper) părăsea maiestuos clădirea galeriei Țiriac Collection pentru a se desfășura prin fața noastră pentru ședința foto. Este unul dintre cele mai valoroase automobile pe care am avut ocazia să le descoasem pentru dumneavoastră în contextul proiectului RacingWheels, atât din punct de vedere material cât, mai ales, moral.
Dacă ne referim la valoarea brută, aceasta este destul de greu de stabilit. Din simplul motiv că seria Rolls Royce Phantom IV a însumat doar 18 exemplare construite, dintre care 16 au supraviețuit până în zilele noastre.
Erau dedicate, cu mici excepții, caselor regale și nobililor veritabili, iar faptul că Rolls-Royce nu livra decât șasiul, ansamblul motor și trenul de rulare, iar de caroserie se ocupau carosieri ai vremii, face ca fiecare exemplar în parte să fie, cu adevărat, unic. Doar licitațiile private pot stabili ce se poziționează în fața celor șase zerouri…
Două dintre cele 16 Rolls-Royce Phantom IV care mai există la nivel mondial sunt expuse în România, la Țiriac Collection.
Ce avem în această scriere este un Phantom IV construit de către carosierul Hooper & Co. Până la finalul anului 1959, showroom-ul Hooper din Londra era unul dintre cele mai admirate. Încă din 1805, compania construise trăsuri de lux, la un nivel de detaliu care le recomanda produsele chiar și pentru casa regală a Marii Britanii. Cu transformarea vremurilor, Hooper & Co. s-a adaptat și a făcut tranziția către construcția de caroserii pentru automobile, Rolls-Royce devenind unul dintre colaboratori.
Apoi, după ce producătorii auto au trecut, ușor-ușor, către construcția de structuri portante de concepție proprie, Hooper & Co. s-a văzut nevoită să-și restrângă activitatea până la un lacăt pus definitiv pe porțile capacității de producție, în acel final de ’59.
NU DOAR PEDIGREE, SÂNGE NOBIL
Însă, până la finalul poveștii carosierului britanic, acesta a avut plăcerea și inspirația să construiască o caroserie deosebită pentru șasiul Rolls-Royce 4AF12, un Phantom din Seria IV (sunt șapte serii ale modelului). Culmea, 4AF12 nu urma să plece în vreun garaj regal, ci avea ca destinație peluza din fața casei Lordului Ernest Hives. Bine, domnul era președintele Rolls-Royce Ltd și e clar că trebuia să iasă ceva suprem la nivel de detalii interioare și exterioare.
Chiar și după preluarea modelului, Lordul Hives a preferat să conducă un model Bentley, pe când cele două mărci erau mai mult surori decât concurente. Culmea! Așa se face că s-a luat decizia punerii în vânzare a modelului de față, iar interesul a fost stârnit instant.
Oferta câștigătoare a venit din partea unei doamne – Prințesa Marina, Ducesă de Kent. Așadar, regalul Royce intra în anturajul casei regale, așadar. La naștere, Marina primea titulatura de prințesă a Greciei și a Danemarcei, după tată, Prințul Nicolae. Odată cu mariajul cu George, duce de Kent (al patrulea fiu al regelui George al V-lea), lady Marina avea să se mute în Marea Britanie și să-și schimbe viața după obiceiurile locului. E simplu de înțeles de ce a preferat un automobil Rolls-Royce, simbolul suprem al luxului la acea vreme.
Titlul nu este o glumă. Automobilul a făcut parte din parcul auto al casei regale din Marea Britanie.
Printre dorințele expre ale prințesei, după achiziție, s-au remarcat montarea unei oglinzi de machiaj și a unei tabachiere în cotiera banchetei spate, dar și imprimarea literei M, monograma personală, pe portiere, semn al prezenței unei fețe nobiliare în poveste. Mai excentric a fost soțul, George, să spunem așa, care a cerut ca locul transmisiei clasice cu care fusese construit automobilul, o cutie de viteză manuală, să fie luat de o transmisie automată cu patru trepte. Era pasionat de condus și scotea deseori „micuța” la plimbare.
IMPUNĂTOR, UN CUVÂNT PREA MIC
Se aplică foarte bine în cazul acestui exemplar, impunător atât prin gabarit, dar mai ales prin prestanța afișată. Atât de mare și anvelope atât de înguste. Astăzi, când asistăm la creșteri considerabile în dimensiuni pentru pneurile automobilelor, pare fix o glumă echiparea acestui Rolls-Royce. Chiar și așa, roțile directoare sunt manevrate anevoios de șofer la viteze reduse, din pricina lipsei unui sistem de asistare și pentru că automobilul este greu.
Plăcerea nu-i s-o conduci, deși motorul de 5,7 litri, cu 8 cilindri în linie, este mai mult decât tentant pentru piciorul șoferului, ci să te lăfăi pe banchetă și să apreciezi că, efectiv, mai mult de atât nu se putea la acea vreme. Că tot aminteam despre jucăria de sub capotă, despre a cărui putere maximă nu se comunica oficial, unitatea a fost proiectată pentru a putea călători pe distanțe lungi la turație foarte mică, fără a se supraîncălzi. Adică o cerință foarte importantă pentru ceremoniile oficiale desfășurate în pas de defilare. Totul are conotații regale la această mașină.
Puterea maximă a motorului: Suficientă!
Lemnul e masiv, din belșug și foarte bine finisat, detaliile metalice sunt lustruite perfect, iar covorașele din spate sunt absolut fabuloase, mai să te descalți când te urci pe banchetă. Șoferul mânuia un volan mare, subțire, care lăsa foarte puțin spațiu de manevră pe scaun. Care, apropo, era tapițat cu piele. Ca pentru șoferi.
Bancheta nobililor era îmbrăcată în catifea, semn că dotările auto moderne s-au cam dat peste cap. Și dacă tot am amintit de ea, care oferă spațiu din belșug la picioare, o admiram și mă gândeam că ar fi prea păcat să nu fi fost și scena unor acțiuni mai îndrăznețe, în trecut. Până și sângele albastru se încinge și trebuie pus în valoare.
Piele doar pentru bancheta șoferului. Contrar pretențiilor actuale, bancheta spate, cel mai important loc din automobil, era îmbrăcat în catifea fină. Nobil!
E greu să nu-ți placă ceva la acest exemplu de măiestrie auto. Până și farurile sunt perfecte la nivel de detaliu. Sistemul de semnalizare este reprezentat de două tije metalice, care se ridică din montanții B, iar sus, pe plafon, e montat un beculeț încastrat elegant. Cândva se aprindea, semn că pasagerii de preț erau la bord.
Voi încheia matematic, deși acest Phantom IV îți inspiră mai multă poezie decât cifre. Suntem norocoși, din moment ce România este casă pentru un procent de 12,5 % dintre toate exemplarele Phantom IV construite vreodată de Rolls-Royce și păstrate întregi. Iar biletul spre o așa bucurie costă, preț întreg, doar 15 lei. Iar Galeria Țiriac Collection are program și în weekend.
Text publicat în catalogul RacingWheels numărul 4.
