Având ocazia pentru prima oară să urc la ghidonul unor snowmobile, m-am repezit asupra unui Yamaha Sidewinder, de 180 CP. Copleșit de experiență, am încercat apoi un Transporter 600 pentru a înțelege mai bine aceste vehicule.
Vânt atât de puternic încât evenimentul risca să fie amânat. Nu mai zic de frig. Auzisem din diverse surse cât de interesante și distractive sunt aceste motociclete de zăpadă, așadar părea că merită să am fața atât de înghețată încât să nu pot vorbi clar. Începusem să mă întreb serios de ce există atât de mult entuziasm în jurul acestor snowmobil.
Am tras căciula peste cagulă și priveam în depărtare un pisc de munte luminat de un soare pe care nu-l puteam vedea de nori, sperând să ajungă și la mine. Griji și lamentări până în momentul în care cei de la Yamaha au pornit acel motor cu trei cilindri și turbină și au început să-l tureze un pic. Nu vreau să dezvălui totul de la început, vă spun doar că după vreo jumătate de oră a ieșit soarele, iar până la plecare riscam să fac insolație. Că nu mai plecam odată acasă.
Șenila cu lamele de 7,6 mm a lui Sidewinder M-TX LE 153 oferă o aderență incredibilă, iar dacă ai curaj să deschizi gazul la maxim, ai fi bine să ai și forța necesară să te ții.
Pe scurt, un snowmobil are ghidon și îl conduci așezat pe o șa dar, de aici încolo lucrurile diferă. Prima comparație la care mă gândesc este cea dintre ski și snowboard. Amândouă folosesc principii similare, trebuie să-ți muți greutatea dintr-o parte în alta, dar modul de aplicare este complet diferit. Apoi, mai aproape de domeniul nostru preferat, e ca și cum te-ai apuca de enduro după ce ai mers cu motocicleta doar pe stradă.
Mă reped la Yamaha Sidewinder M-TX LE 153, pe numele său complet. Îl turez încet și ezită să plece. Insist, trec de punctul în care prinde ambreiajul și sar ușor în față atunci când cuplează. Este clar că s-a pus accentul pe răspunsul motorului. Odată pus în mișcare, lucrurile se așează de la sine. Direcția este previzibilă, suspensia îl ajută să plutească peste micile denivelări, însă fără a mă deconecta de la ce se întâmplă, iar mișcările pe care trebuie să le fac pentru a îmi păstra mai ușor echilibrul par ușoare, chiar dacă le fac pentru prima oară.
Sunt disponibile o mulțime de accesorii, de la parbrize, protecții și slidere la sisteme de genți și de depozitare. Farurile LED sunt standard.
Manevrele mai tehnice făcute în spații restrânse sau la o înclinație considerabilă necesită obișnuință, cred că mai multă fermitate cu accelerația ar fi ajutat. Doar că nu voiam să fiu protagonistul unui clip cu potențial viral pe internet. Frâna trebuia strânsă cu simț de răspundere, dar din acest motiv era și foarte dozabilă. Până aici toate bune și frumoase.
Fără filtru!
Am văzut cum merge. Îmi rămăsese o singură întrebare: cum se simt toți cei 180 CP? Abia când deschizi gazul la capăt și răsună turbina în vale începi să înțelegi ce-i poate pielea. Pe scurt, nu e de parcă te aleargă lupii, ci de parcă ai cădea din pom direct pe un urs și ar rupe-o ăla la fugă cu tine în spinare.
Motorul răspunde imediat la impulsurile accelerației, cuplul pare omniprezent și nu duce lipsă de putere nici în turații ridicate. Supraalimentarea cu turbină îl face să ignore aerul rarefiat. De turbo lag nici nu poate fi vorba. În scurt timp ajunge să mi se pară firesc să rulez cu 100 km/h pe zăpadă, la aceasta contribuind desigur și suspensiile Fox Float QS3 (față) și QSL (spate).
Ambele modele au demaror electric dar, Transporter 600 poate fi pornit și „la sfoară”.
Arhitectura îngustă și neaglomerată a suspensiei față îmbunătățește manevrabilitatea în toate situațiile, facilitează evacuarea zăpezii și ține „nasul pe sus” când se parcurg nămeți. Poate fi reglată în funcție de preferințe. Suspensia spate are, pe lângă setările Light și Medium ale comprimării, și un mod Lock (blocat) care previne comprimarea suspensiei și în consecință ridicarea exagerată a ski-urilor.
Transporter 600, al doilea snowmobil încercat, este un model utilitar. Bicilindrul său în doi timpi oferă un superb control la turații joase, o binevenită eficiență în timpul manevrelor. Alimentarea se face prin injecție controlată electronic, nu trebuie să vă gândiți la reglaje. Are parbriz mare care protejează de vânt și de eventuală zăpadă, manșoane încălzite, un mic portbagaj, chiar și cârlig de remorcare.
În cazul lui Sidewinder, felul în care chițăie turbina după ce închizi accelerația creează dependență. Amintește, parțial, de sunetul vechilor mașini de raliu.
Suspensia este mai moale pentru a oferi un confort sporit, dar pentru spate se poate opta pentru un kit dedicat încărcăturilor grele. Nu am încercat, însă e capabil să transporte cu ușurință o remorcă de 2-300 kg. Pentru o autonomie crescută, are un rezervor mai mare, mai exact de 51,9 l. Este și cu 4.000 euro mai ieftin decât Sidewinder.
Pentru distracție și intensitatea senzațiilor, un snowmobil este greu de egalat, însă are nevoie și de condiții pe măsură. Zăpada este prima limitare și apoi, imediat, zonele deschise circulației publicului. Cât despre latura utilitară, este echivalentul unui SSV de iarnă, atât este de capabil.
Fișă tehnică Yamaha Sidewinder M-TX LE 153
Motor: 998 cmc, 3 cilindri, supraalimentat
Suspensie față: FOX Float QS3 (cursă 177 mm)
Suspensie spate: FOX Float QSL cu blocarea urcării (cursă 394 mm)
Postură ski: reglabil 876-978 mm
Transmisie: CVT, marșarier
Rezervor: 33,6 l
Preț: 18.500 euro cu TVA
