Citroën DS este o zeitate. Eu, muritorul, o privesc cu fascinația cu care am privit piramidele, Colosseum-ul sau Turnul Eiffel. Și nu-mi pot imagina un automobil mai frumos și mai elegant.
Mai sunt câteva minute până când voi urca pe scenă. Repet prima parte, furând cu coada ochiului câte un fascicul colorat care să-mi anunțe intrarea. Emoții? Cam vreo două basculante de fiori. Le-am parcat la intrarea în sală, imediat ce i-am mângâiat din nou panourile caroseriei. Are mașina asta un mod miraculos de a te liniști și a te asigura că totul va fi bine. Poate de aceea a reușit să străbată 29.000 de kilometri prin Europa și Africa într-o vreme în care drumurile materne nu se inventaseră (1974).
Poate e un clișeu, dar bătrânul Citroёn DS mi-a dat curaj să-i prezint urmașii în România: DS 3 Crossback și DS 7 Crossback. După jumătate de oră pe scenă, în fața sutelor de oameni, m-am simțit o literă în notele de subsol ale cărții de istorie Citroёn.
Într-un top al celor mai influente mașini ale secolului 20, Citroёn DS a ieșit pe locul trei, devansat de Ford Model T și MINI.
Și n-am putut să nu-mi imaginez vacarmul, tumultul, onomatopeele franțuzite ale celor câteva mii de oameni care și-au izbit retina profană de formele extraterestre ale primului Citroёn DS la Salonul Auto de la Paris din anul 1955. Zvonul s-a răspândit rapid. Citroёn lansa, într-un final, un înlocuitor pentru Traction Avant, iar urmașul era un OZN. Un OZN care a început imediat să răpească oameni. 743 de suflete în 15 minute. La finalul primei zile erau 12.000 de suflete pe care noul Citroёn DS le cucerea. La finalul Salonului de la Paris, modelul francez adunase deja 80.000 de clienți.
Citroёn DS, botezat după cuvântul francez „Deesee”, care înseamnă „zeiță”, a fost un automobil revoluționar. A introdus farurile conectate la coloana de direcție. A fost prima mașină de serie cu toate frânele pe disc. Și, unul dintre aspectele cele mai importante, mai ales pentru o Franța care încă avea drumuri distruse de al doilea Război Mondial, o suspensie confortabilă, hidropneumatică autonivelantă și o gardă la sol ajustabilă. Primii jurnaliști care au mers cu ea au spus că se conduce ca un covor fermecat.
Dragoste la prima vedere
Avea să mi se demonstreze asta la prima noastră întâlnire. A venit plutind. Era ca Lacul Lebedelor pe roți, învârtind hipnotizator capacele din inox, despre care Andrei, omul care a readus-o la viață, mi-a spus o poveste. A copilărit cu una în familie, a făcut concedii cu ea și, adeseori, tatăl lui alerga pe câmp după un capac rebel, care zbura către orizonturi necunoscute. Deh, nu se găseau carne și ouă, darămite capace de Citroёn DS. Cea mai frumoasă amintire cu DS-ul familiei? O excursie pe Transalpina în vremea în care nu exista nici o limbă de asfalt. Pe ploaie torențială.
Când nu te fixează cei mai frumoși ochi bulbucați din lume și reușești să privești caroseria de departe, Citroën DS are eleganța unei păsări uriașe. Oglinzile mici se arcuiesc asemeni unor aripi. Panourile caroseriei sunt un penaj pe care îl mângâi cu privirea. Gata! Știu! Zici că e gâscanul ambițios care îl purta în spate pe micul Nils Holgersson deasupra Suediei. La fel de aventuros, cu milioane de kilometri parcurși în fiecare colț al lumii.
Andrei și fratele lui, Alex, sunt adevărați temerari când vine vorba de Citroёn DS. Sunt cei mai buni în recondiționarea mașinii simbol. Iar acest Citroёn DS 21 Pallas care mi-a ieșit în cale a trecut prin mâinile lor. Au cromat ei înșiși zecile de părți exterioare ale caroseriei, au vopsit elementele cu auriu, au polișat aluminiul și au rezolvat cel mai greu cub al lui Rubik: alinierea panourilor de caroserie care se fixau pe scheletul mașinii.
1.455.746 de exemplare Citroën DS au fost produse din 1955 până în 1975.
Citroёn DS 21 a fost lansat oficial în anul 1965, la zece ani distanță de la debutul primului DS. Numărul 21 era o abreviere de la capacitatea cilindrică îmbunătățită: 2175 cmc. Puterea motorului ajungea la 109 cai, pentru ca mai apoi să crească odată cu introducerea injecției Bosch în anul 1970.
Citroёn DS a fost una dintre primele mașini care a beneficiat de motor cu injecție. Și au mai fost premiere de-a lungul existenței sale: cutia semi-automată hidraulică, strămoșul cutiei robotizate de astăzi, farurile ajustabile, strămoșul farurilor adaptive de astăzi și deja amintita suspensie hidropneumatică, care s-a dovedit foarte utilă chiar și pentru televiziunea britanică BBC. Englezii foloseau la filmări versiunea Citroёn DS Safari pentru că asigura o stabilitate deosebită camerelor video.
Frumusețea interioară
Logo-urile ușor aurite trădează faptul că mașina din fața mea e una specială. Este o versiune Pallas, botezată așa după zeița Pallas Athena din Grecia Antică. A fost gândită ca un superlativ al confortului DS, pentru că dispunea de o izolare fonică mai bună, de o tapițerie din piele de o calitate superioară, de reglare pe înălțime a scaunului șoferului și de aceste elemente decorative pentru caroserie.
Clapeta portierei se deschide cu un sunet metalic. Ridică părul pe tine cum o face clinchetul dozei de cola desfăcute într-o zi toridă. Sunt ezitant. Mă așez pe banchetă cu grija cu care bagi un prunc în cristelniță. Imediat ce ating pielea neagră, mă afund în cel mai confortabil fotoliu instalat într-o mașină. Acum înțeleg de ce un anume general Charles de Gaulle a iubit mașina asta și a bătut toată Franța cu ea. DS i-a fost recunoscător președintelui francez și i-a salvat viața dintr-un atentat plănuit în anul 1962.
Planul consta într-o ambuscadă pentru convoiul oficial. Citroёn DS-ul în care se afla generalul a încasat o serie de gloanțe, dar a reușit să scape din ambuscadă, chiar și cu anvelopele ciuruite. Toată scena a fost recreată într-un film lansat în anul 1973 și botezat „The Day of Jackal”. Este doar una dintre cele 2.700 de apariții ale lui Citroen DS pe micul sau marele ecran. E un adevărat actor de Hollywood. Cel mai popular rol este cel din filmul Fantomas, cu Jean Marais și Louis de Funes, unde Citröen DS era capabil să zboare.
Mașina zburătoare
Mi-am dat seama de unde a venit ideea asta nebună cu DS-ul zburător imediat ce motorul pe benzină a început să învârtă roțile. La peste 50 de km/h, mașina pare că se desprinde de la sol. E o atmosferă serenă și parcă auzi îngerii cum cântă. Dar nu cântă nimic, pentru că am apăsat cu grijă butoanele metalice ale radio-ului care îmi aduce aminte de cel la care ascultau bunicii Revoluția din ’89. E clar: dacă există vreo mașină în Rai, atunci sunt sigur că e un Citröen DS. Aș vota pentru inițiativa asta. Cu o excepție: să se mute oglinda retrovizoare la locul ei.
Volanul subțire cu o singură spiță mă teleportează parcă în Familia Jetsons. E acel viitor devenit retro, imaginat în anii ’60, care te cucerește prin curajul ergonomic. Fiecare moment petrecut în mașină te face să te simți ca într-un „Escape Room”. Cauți indiciile chiar și atunci când vrei să reglezi temperatura. Nu mai vorbesc de citirea ceasurilor de bord. Chiar și dacă ai avut teribilul ghinion să înțepi una din anvelopele de colecție trebuie să rezolvi un mister. Unde e roata de rezervă? O s-o găsești acolo unde te aștepți mai puțin: sub capota lungă, în fața motorului, prinsă bine cu chingi de piele, de parcă ar fi un Jeep Willys franțuzesc, gata să plece pe front.
DS a devenit un brand premium de sine stătător în anul 2015.
A fost, de departe, cea mai romantică întâlnire cu un automobil. Dragoste la prima vedere, consumată pasional, scurt, dar suficientă pentru a ștanța logo-ul DS într-o inimă prea slabă ca să reziste formelor unei Deesee.
Text publicat în catalogul RacingWheels numărul 4.
