În primăvara lui 1961 – 24 aprilie, mai exact, presa din Franța făcea cunoștință cu Citroën Ami 6. Despre Ami 6, Citroën susținea cu vehemență că nu a fost conceput sub nicio o formă pentru a-l înlocui pe 2CV. 10 ani mai târziu, Ami 6 depășea pragul de un milion de exemplare vândute.
Ideea unui automobil care îmbină tot ce-i mai bun din două lumi nu-i de ieri, de azi în lumea auto. De-a lungul timpului, mai mulți producători au cochetat cu ideea unui automobil de mici dimensiuni care prin design și execuție să poată oferi spațiu și confort (aproape) la fel ca unul (mai) mare.
Când Citroën a pus pe biroul lui Flaminio Bertoni proiectul M, unde M venea de la milieu de game (mijloc de gamă), designerul italian – sculptor la origini – a venit cu un răspuns cât se poate de original: Ami 6. Bertoni, angajat Citroën din 1934, născocise deja liniile lui Traction Avant, 2CV sau DS, iar Ami 6 avea să fie ultima sa operă ca designer.
Linia Z
Ami 6 era o punte de legătură între 2CV și DS. Practic, Citroën își inventa o gamă de mijloc în portofoliu, dar influențele oferite de extremele acestuia aveau să se vadă atât la nivel estetic cât și la nivel mecanic.
De exemplu: volanul cu o singură spiță, mânerele portierelor, scaunele și puținele butoane de la interior erau de inspirație clară DS. În vreme ce motorul și sistemul de suspensie erau preluate de la 2CV. Poate o descriere mai fidelă pentru Ami 6 ar fi de 2CV îmbrăcat în frac.
Apropo de frac, Bertoni avea dificila misiunea de a inventa o caroserie elegantă de sedan care să încapă perfect pe ampatamentul de doar 2,4 m. Soluția a venit prin înclinarea lunetei spre interior, artificiu care prelungea lungimea plafonului și crea impresia unui automobil mult mai lung decât era în realitate Ami 6. Practic, văzute din profil, plafonul, luneta și portbagajul formau litera Z.
Primele schițe desenate de Bertoni specificau și o lunetă panoramică, dar ideea a fost respinsă pentru că sticla necesară ar fi costat prea mult și ar fi adăugat kilograme în plus.
O anecdotă spune că după definitivarea design-ului final, Bertoni ar fi afirmat despre Ami 6 că arată ca și cum a lovit deja trei pietoni. Frustrarea sa venea din faptul că adoptarea motorului de 2CV a însemnat renunțarea la o capotă plonjată în detrimentul uneia mai… practice (a se citi urâtă), care putea adăposti și filtrul de aer montat în partea de sus a motorului.
Mai mult, la vremea respectivă, autoritățile din Franța au ajuns la concluzia că farurile ovale nu sunt la fel de eficiente, iar pentru a le putea folosi, constructorii erau obligați de lege să le poziționeze mai sus. Acesta a fost al doilea coșmar pentru Bertoni, care a fost nevoit să redeseneze și grila frontală, cu rezultate estetice cel puțin controversate.
Versiunea break, mai populară decât cea sedan
La debut, Ami 6 a fost disponibil doar sub formă de berlină. În 1964, Citroën a introdus și versiunea break, care s-a dovedit mai populară.
Conform datelor păstrate de francezi, au fost vândute 1.039.384 de modele Citroën Ami 6, dintre care 483.986 au fost berline și 551.880 versiuni break. Restul de 3,518 era configurații Entreprise – break cu două locuri folosite pentru asistență și service.
Ambele versiuni foloseau același motor împrumutat de la 2CV, dar în versiuni diferite de putere obținute prin mărirea cilindreei de la 425 cm3 la 602 cm3. Sedanul avea 22 CP, în vreme ce break-ul oferea 25,5 CP. Diferența dintre cele două modele era de 50 kg – sedanul cântărea 640 kg, break-ul 690 kg.
