Acasă Automobilia Mașinile Papei: papamobilul, de la scaun la limuzină blindată

Mașinile Papei: papamobilul, de la scaun la limuzină blindată

de Știrbu
0 comentarii

Indiferent de eră, șeful Bisericii Romano-Catolice nu a dus lipsă de mijloace de transport. Și toate au fost speciale.

Dacă auzi „papamobil”, probabil că te gândești la acel Mercedes-Benz G cu cupolă din sticlă. E cumva normal să-ți fugă la el gândul, pentru că acesta a fost primul vehicul papal care să arate ca o colivie pe roți. Și primul care să primească denumirea de papamobil.

Mașina a fost construită de Mercedes-Benz special pentru Papă și a ajuns în garajul Vaticanului în 1980, adică la scurt timp după ce a fost lansat modelul. Nu a fost nici primul și nici ultimul Mercedes-Benz din flota papală, însă a fost cel mai de impact.  

Mercedes-Benz îi croise Papei SUV-ul special în 1980, cu ocazia vizitei acestuia în Germania, iar colivia din plastic (nu era chiar sticlă, ci un plastic special) se putea se putea demonta dacă era frumos afară. Avea, în primul rând, rol de sporire a confortului. Când era montată, un sistem performant de climatizare asigura condițiile optime de temperatură și umiditate în habitaclu. Podeaua mașinii era ridicată cu 40 de centimetri — pentru un plus de vizibilitate, dar și pentru a acomoda alimentarea pentru sistemele auxiliare ale mașinii — iar tronul papal era înlocuit cu o băncuță, pentru că Papa Ioan Paul al II-lea era modest întru toate. 

Însă atentatul de asasinat din 1981 — când Papa a fost împușcat de patru ori în timpul unei procesiuni publice în Vatican — a avut drept consecință directă sporirea dramatică a siguranței suveranului pontif. În momentul asasinatului, Papa se afla într-un Fiat Nouva Campagnola, ocazie cu care afli că Fiat a avut un tot-teren inspirat de Willys Jeep. Și iată cum i-a purtat soarta!  

Având în vedere cele întâmplate, Mercedes-Benz a lucrat pe 230 G-ul construit în 1980 și i-a schimbat plasticul special cu sticlă antiglonț. Apoi a mai făcut unul, la fel. Și le-a dăruit pe amândouă Vaticanului, în 1982, cu toate urările de bine și cu garanția că Papa se va putea bucura de mulțime și mulțimea se va putea bucura de Papă chiar și în eventualitatea unei inopinate ploi de gloanțe.

Cel mai longeviv Papamobil

Relația dintre Mercedes-Benz și Vatican este una trainică și datează încă de la început; sau, mă rog, de când Papa a fost lăsat de regatul Italiei să iasă din curtea Vaticanului, în 1929. Până atunci, pentru deplasări suveranul pontif a folosit trăsura pentru că, ce-i drept, nici nu prea avea unde să se deplaseze.

În 1909, Papa Pius al XI-lea a primit dar de la arhiepiscopul New York-ului un Itala 20/30 — un sedan italian fabricat în Torino — însă l-a refuzat, pentru că nu avea ce face cu el oricum. Probabil că până și trăsura Grand Gala Berlin prindea praf de cât de nefolosită era. 

Grand Gala Berlin a fost comandată de Papa Leon al XII-lea imediat ce acesta a fost învestit, în 1824. Construcția trăsurii a durat doi ani, pentru că nivelul de detalii este absolut impresionant. Și poate și pentru că a fost construită de italieni, artiști care nu fac lucruri pur și simplu, ei le simt până când se înfăptuiesc.

Dar nu e ca și cum șeful Bisericii romano-catolice ar fi fost străin până atunci de lux. Omul se deplasa fără efort chiar și înainte să se fi inventat roata. Primul — și cel mai longeviv papamobil: un mileniu de folosință — este sedia gestatoria, un tron pe care papii erau purtați pe umeri în timpul ceremoniilor.

OK, scaunul nu putea fi folosit chiar ca un taxi, dar este un indiciu al nivelului de lux cu care erau obișnuiți papii. Un lux care s-a văzut ulterior și în cazul mașinilor papale.

Primele mașini folosite la Vatican

Unul exemplu imposibil de ignorat este Lictoria Sex, un Citroën construit în Italia și donat Papei Pius al XI-lea în 1930. La exterior, mașina era un Lictoria C6 obișnuit — excepții fiind culoarea burgundy și grila metalică cromată —, însă când pășeai înăuntru erai teleportat direct în Veneția secolului XIX. În locul banchetei stă tronul papal, o echipare pe care o vom vedea pe multe papamobile ulterioare. În fața acestuia, două băncuțe rabatabile, pentru invitații Papei. Ideea e că interiorul era atât de opulent și de încărcat încât Papa nici nu prea a folosit-o: odometrul indică doar 192 de kilometri.

O mașină care a fost folosită intens a fost Mercedes-Benz Nürburg 460, primul din cele multe Mercedesuri care vor ajunge în garajul Papei: și-a încheiat cariera după 40.000 de kilometri parcurși. În lumea papamobilelor, asta înseamnă foarte mulți kilometri. La fel ca Lictoria, și Nürburg avea scaun papal îmbrăcat în catifea, iar pe plafon avea brodat Sfântul Duh în înfățișare pământească: un porumbel. Ambele aveau un panou de control cu butoane, prin care Papa putea să-i transmită șoferului indicații („Dă-i mai tare!”, „Ia-o la dreapta/stânga!”, „Du-mă acasă!”) fără să fie nevoit să țipe la el. Doar că opulența lui Nürburg era mai elegantă. După un prim test drive, Papa a numit această limuzină de două tone și jumătate „o minune a tehnologiei moderne”. Avea, printre altele, și sticlă închisă la culoare, ca să protejeze pasagerii de „soarele fierbinte al Italiei”. Mașina a fost recondiționată în 1984.

Însă mașina cu care Papa a făcut prima vizită în afara Vaticanului — după nedorita pauză de 59 de ani — a fost una americană: un Graham-Paige Type 837, construit de frații Graham în Detroit și dăruit Papei Pius al XI-lea în 1929. În garajul din Vatican ajunseseră și un Fiat 525, și o Isotta Fraschini Type 8. 

Era decapotabilelor

În 1960, Mercedes-Benz oferă cadou Vaticanului un 300 d special, o limuzină care să răspundă, cu soluții actualizate, necesităților unui Papă. Din scaunu papal (ajustabil electric), acesta putea să se ridice în picioare și să salute mulțimea, pentru că mașina avea acoperiș retractabil. Este primul papamobil fără acoperiș. Comunicarea cu șoferul nu se mai făcea prin semnale luminoase, ci printr-un interfon, iar habitaclul primește sistem de aer condiționat. 

Nici bine nu a apucat Papa să se obișnuiască cu 300 d, că Mercedes-Benz lasă în 1965 în fața porții Vaticanului ceva și mai bun: un 600 Pullman Landaulet. Și nu doar un simplu 600 Pullman, firește, ci unul proiectat special pentru suveranul pontif. Plafonul — care era pliabil — a fost urcat cu 7 centimetri, pentru ca Papa să aibă suficient loc la cap după ce podeaua mașinii a fost ridicată pentru a masca tunelul de transmisie.

Cu ocazia vizitei Papei în Statele Unite — prima vizită peste Ocean a Papei, de altfel —, Ford Motor Company a primit solicitare de la Vatican pentru o mașină de paradă. Lincoln Continental a fost răspunsul americanilor. Caroseria a fost modificată de Lehmann-Peterson în același stil ca în cazul lui Pullman Landaulet: partea din spate avea acoperiș pliabil. Ulterior, aceeași mașină a fost folosită pentru paradele dedicate lui Neil Armstrong și Buzz Aldrin, primii oameni ajunși pe Lună.

La fel, când a ajuns în Franța, în 1980, Papa a fost purtat pe străzile din Paris de unul dintre cele trei Citroën SM Presidentielle produse, evident, pentru președinții francezi George Pompidou și Jacques Chirac.

Era post-atentat: Creștinism antiglonț

După evenimentul din 1981, Papa a primit mai mulți bodyguarzi, iar papamobilele, armură. În vizita din 1982 a Papei Ioan Paul al II-lea în Marea Britanie, acesta a fost purtat prin mulțime într-un Range Rover „State Review” — unde State Review face trimitere la mașinile folosite de oficialități pentru evenimente publice.

În vizita din Canada din 1984, Papa este văzut într-un pick-up: un GMC Sierra blindat cap-coadă, care ajunsese să cântărească cinci tone și putea găzdui în benă, în condiții de confort, până la 10 oameni.

În 1985, Mercedes-Benz revine la Vatican cu încă o propunere, pe cât de sigură pe atât de confortabilă și elegantă: 500 SEL. O evoluție a papamobilelor-limuzină de dinaintea sa, 500 SEL vine cu trapă panoramică retractabilă și plafon para-vânt, și cu podea cu comandă electrică (poate fi înălțată la nevoie).

Și, așa cum am spus și mai sus, G-ul folosit de Papă începând cu 1982 pentru ieșirile în public primește și el extra dotări de securitate. Succesorul acestuia, ML 430, care a debutat în 2002, a scăpat de blindaj, cu toate că designul încapsulat te-ar face să crezi altceva.

Papa din nou în soare

Sigur, chiar și în perioada de maximă prevenție, Papa a decis uneori să opteze pentru mașini fără blindaj. Spre exemplu, în vizita din 1982 din Spania, suveranul pontif a folosit un SEAT Panda. (Da, a existat și o versiune SEAT a lui Fiat Panda; erau aceeași mașină, practic.)

Iar cu ocazia vizitei la Maranello din 1988, Papa decide să înlocuiască clasicul papamobil pentru ceva mai exotic. Până la urmă, ești la Ferrari acasă! Așa că a salutat mulțimea dintr-un Ferrari Mondial.

În 1997, Mercedes-Benz (da, da, din nou) modifică un exemplar de Clasa S special pentru Papă. Al treilea landaulet al nemților nu are nimic special-special în afară de faptul că este o Clasă S, deci iese special din fabrică, oricum.

Era Francisc: fără opulență inutilă

Actualul Papă vrea să se apropie de oameni și să înlăture, pe cât posibil asocierea cuvintelor „Vatican” și „opulență”. Vrea mașini simple, nu „conserve de sardine” încărcată cu brizbrizuri. Mașina oficială este — ai ghicit! — un Mercedes-Benz GLE modificat, însă nu prea l-a văzut lumea în el. Francisc este prietenul tuturor, mai puțin al echipei de securitate care trebuie să aibă grijă de el în deplasări.

Spre exemplu, când a vizitat România, în 2018, a fost plimbat într-o Dacia Logan. Și într-un Isuzu D-Max, pe care l-a primit în 2015. Iar în garajul papal, un Duster modificat de Romturingia așteaptă să fie folosit. Pentru vizitele în Statele Unite, papamobilul implicit este un Jeep Wrangler.

Apropo de deplasări, să lămurim acum, la finalul articolul, ce este papamobilul, totuși. Este mașina cu număr de înmatriculare este SCV 1? Este o mașină creată special pentru a-l transporta pe Papă odată ajuns în țara pe care o vizitează? Da! Însă cele două descrieri nici nu se exclud una pe alta, nici nu merg exclusiv împreună. Spre exemplu, în vizita sa din România din 2019, Papa a fost plimbat într-un Logan, cu numărul de înmatriculare SCV 1. Apoi D-Max-ul în care a fost văzut ulterior avea același număr.

SCV, acronim pentru Status Civitas Vaticanae, arată că acesta este un vehicul oficial. Numărul 1 indică faptul că este primul vehicul oficial al statului vatican. Dacă inscripția este roșie, atunci te uiți la un vehicul în care ar putea fi Papa — culoarea roșie a numărului este rezervată doar acestor tipuri de vehicule.

Citește și

Lasă un comentariu