După Alfa Romeo Bimotore și Volkswagen Golf II Pikes Peak, în seria „Când un singur motor e prea puțin” intră prima generație Mercedes-Benz A-Class… într-o interpretare de-a dreptul ridicolă: A 38 AMG.
De ce a fost nevoie de un A-Class cu două motoare?
Sinceri să fim, nimeni n-avea nevoie de un A-Class cu două motoare. Cu atât mai puțin de unul cu „AMG” în nume. Deci e clar că pe A 38 AMG nu l-a cerut nimeni.
Există surse care spun că AMG a produs doar un exemplar, care ar fi ajuns ulterior la Mika Häkkinen și David Coulthard, pe atunci piloți pentru Mercedes în Formula 1. Cei doi ar fi folosit acest A 38 AMG pe post de „mașină de companie”. Puțin probabil. Alte surse spun că, de fapt, AMG a produs 4 exemplare A 38 AMG.

Am stabilit că piața de compacte premium n-avea nevoie de un A 38 AMG, dar totuși Mercedes-Benz, prin divizia AMG, a inventat unul. Motivele, practic necunoscute, pot merge de la banalul „mai erau ceva bani în buget pe anul respectiv” până la „pentru că au putut”.
În realitate, e posibil să avem de-a face cu un artificiu prin care Mercedes-Benz a dorit să facă puțină vâlvă și, eventual, să mai distragă atenția publicului de la neajunsurile Clasei A de atunci. Cert e că germanii n-au oferit niciodată un motiv oficial pentru care A 38 AMG a ajuns să existe.
Ce era A 38 AMG?
În esență, A 38 AMG era un A-Class (W168) în versiune A 190. I s-a mai spus și A 190 Twin, unde „twin” descrie modul în care era propulsată ciudățenia: prin puterea combinată a două motoare pe benzină.

În configurație standard, A 190 pleca din fabrică propulsat de un motor de 1,9 litri, benzină, cu patru cilindri. Motorul punea în mișcare roțile din față, spre care trimitea 125 CP și 180 Nm. Vă amintiți, probabil, de mini-scandalul cauzat la vremea respectivă după ce A-Class a picat catastrofal testul elanului. Poate că Mercedes-Benz și-a dorit să facă uitat acest episod cu A 38 AMG, cine știe?
În orice caz, A-Class are și meritele sale, inginerește vorbind. Acesta folosea, în premieră, o platformă de tip „sandwich”, pe care motorul era montat la un unghi de aproape 45 de grade, în așa fel încât în cazul unei coliziuni frontale, forțele create să-l trimită spre sol, practic sub mașină, și nu spre picioarele șoferului și ale pasagerului din dreapta.

Asta însemna, totodată, și că centrul de greutate se afla mai sus decât în cazul celorlalte automobile de pe piață (cu până la 200 mm, în funcție de marcă și model), ceea ce a contribuit la performanța foarte slabă înregistrată la testul elanului, unde mașina testată a fost foarte aproape să se răstoarne după ce s-a ridicat foarte mult pe două roți.
Ulterior, Mercedes-Benz a rechemat în service toate modelele A-Class produse până în acel punct, pentru recalibrarea suspensiei și instalarea unui sistem de control al stabilității.

Ironic, acea platformă „sandwich”, cu mult spațiu liber lăsat sub podea, le-a permis inginerilor AMG să strecoare un al doilea motor și astfel, să ajungă la produsul final: A 38 AMG. Acest al doilea motor, identic prin configurație și performanțe cu cel disponibil din fabrică sub capotă, a fost instalat sub portbagaj. Sarcinile sale erau simple: învârtirea roților spate (da, A 38 AMG avea tracțiune integrală) și contribuirea cu încă 125 CP și 180 Nm la personalitatea lui A 38 AMG, care în total dezvolta 250 CP și 360 Nm.
Fiecare motor era legat de o transmisie, iar ambele transmisii erau conectate la același schimbător. 0-100 km/h se întâmpla în 5,7 secunde, iar pentru încetinire și oprire, AMG a invitat la petrecere același sistem de frânare dezvoltat pentru E55 AMG.
Știm, știm, a existat și un A 32 AMG. Dar acela avea doar un singur motor…
Spre deosebire de A 38 AMG, pe A 32 AMG chiar l-a cerut cineva. Un client excentric și pare-se, foarte potent financial. De „prepararea” lui A 32 AMG s-au ocupat specialiștii de la HWA, o companie fondată în 1999, care a pus umărul serios la dezvoltarea lui Mercedes CLK GTR.
Pentru ca A 32 AMG să existe, HWA a luat motorul V6 și transmisia automată cu 5 trepte deja folosite de Mercedes C32 AMG și l-a montat sub capota unui A-Class standard care dintr-o dată, s-a trezit cu 354 CP și 450 Nm trimiși exclusiv către puntea spate. Suficient cât să-l propulseze de la 0 la 100 km/h în 5,1 secunde.